Google+
Acasa NASTEREA Nasterea la domiciliu ia amploare in Romania! Citeste povestea Andreei care a ales sa nasca acasa.
Nasterea la domiciliu ia amploare in Romania! Citeste povestea Andreei care a ales sa nasca acasa.
Index articol
Nasterea la domiciliu ia amploare in Romania! Citeste povestea Andreei care a ales sa nasca acasa.
Nasterea mea acasa
Ganduri retrospective despre nasterea acasa
Toate paginile

Atunci cand am ales sa-mi fac publica povestea celor doua nasteri la domiciliu m-am luptat ca sa evit tabloidizarea pentru ca am vrut sa fiu luata in serios si sa semnalez un fapt grav in Romania: lipsa optiunii de nastere la domiciliu asistata de un cadru medical. Aceasta practica este un drept fundamental al femeilor din majoritatea tarilor civilizate unde statul a creat un cadru legal clar cu protocoale medicale bine stabilite care asigura conditii de siguranta atat gravidelor care opteaza pentru nasterea la domiciliu cat si copiilor lor. Este firesc ca unele femei sa opteze sa nasca la domiciliu si este normal ca statul sa le asigure asistenta medicala de specialitate la domciliu tocmai pentru a le asigura conditiile necesare de siguranta.

In iulie 2010 cand am mi-am facut publica povestea am stiut ca nu sunt decat prima femeie din Romania care AM ALES voluntar nasterea la domiciliu si ca vor urma multe altele care isi vor dori sa isi aduca copiii pe lume in confortul si in intimitatea propriului camin. Andreea V. este una dintre aceste romance care, avand experienta unei nasteri intr-o maternitate privata de prestigiu din Capitala, la mijlocul lunii trecute a ALES sa nasca al doilea copil acasa alaturi de sotul si de primul sau copil. M-a contactat si mi-a impartasit povestea ei atunci cand sistemul a refuzat, asa cum imi refuzase si mie acum 3 ani, sa-i inregistreze copilasul nascut acasa.

In momentul in care am putut sa o ajut pe Andreea sa obtina inregistrarea copilului si sa plece linistita si fericita acasa ca sa se bucure de el, AM STIUT ca eforturile mele, ale Vaniei Limban si ale Asociatiei 'Mame pentru Mame' in aceasta directie nu au fost in van dar in acelasi timp, am realizat ca este mai necesar si mai urgent decat oricand sa solicitam ferm ca statul roman sa elaboreze normele necesare pentru ca romancele sa poata beneficia de prezenta unui cadru medical pentru nasterea la domiciliu. Chiar daca priveste practica nasterii la domciliu ca fiind una riscanta. Statul roman trebuie sa inteleaga ca vor fi din ce in ce mai multe romance care vor naste la domiciliu cu sau fara asistenta unui cadru medical asa ca este obligat sa le dea posibilitatea acestora de a avea langa ele o moasa autorizata care sa urmareasca si sa asiste nasterea, tocmai pentru a scadea riscul aparitiei sau agravarii unor complicatii.

Cititi povestea Andreei si fiti convinsi ca practica nasterii la domiciliu va lua amploare in anul 2011. Mentionez ca Andreea a dorit sa-si pastreze anonimatul deoarece nu doreste sa fie agasata de presa in aceasta perioada in care nu vrea altceva decat sa se bucure de fiul ei nou-nascut. Ii intelegem si respectam dorinta.

 

Povestea Andreei, mama care a nascut primul copil intr-o maternitate privata de prestigiu
si cel de-al doilea la domiciliu.



Cum am luat decizia de a naste acasa

Prima idee despre posibilitatea de a naste acasa am primit-o dintr-o carte pe care o citeam in prima sarcina, si anume un ghid al sarcinii si al nasterii, care enumera printre optiunile nasterii si pe aceea de a naste acasa cu o moasa specializata. Mi s-a parut o alternativa extraordinara la ceea ce ofera sistemul medical din Romania si banuiam cu regret ca la noi nu e posibil asa ceva, decat poate in vreun sat de munte unde nu are acces usor o ambulanta. In aceasta carte am mai citit despre cat de nefavorabila este pentru nastere pozitia in decubit dorsal (adica culcat pe spate), intrucat se opune gravitatiei si afecteaza circulatia sangelui catre copil. Faptul ca in maternitati se impune gravidelor aceasta pozitie mi se parea inexplicabil la inceput, apoi - cand am aflat ca este aleasa numai pentru confortul medicului care asista nasterea - mi s-a parut incredibil. Ghidul mai explica si inutilitatea epiziotomiei, deoarece o ruptura "naturala" - in caz ca apare - se vindeca mai usor si mai bine...

Fiind la prima nastere si neavand alte informatii la vremea respectiva (mai ales informatii despre ce NU as vrea sa mi se intample la nasterea in spital), am ales totusi sa merg pe mana sistemului si sa accept pozitia gandacului neajutorat si epiziotomia de rutina, mai ales ca m-am asigurat ca voi avea una dintre cele mai bune premise pentru o nastere cu final fericit si netraumatizant: nasterea intr-o maternitate privata. Mi-am zis ca pana la urma medicii trebuie sa stie cel mai bine ce e de facut... Totusi, am fost uimita cand, imediat dupa internare, m-am trezit cu perfuzie in brat: glucoza si calmante intitial (desi nu cerusem calmarea durerilor, care erau departe de a fi insuportabile), apoi oxitocina pentru intensificarea contractiilor (care erau "puternice, dar nu indeajuns de eficiente", probabil din cauza analgezicului administrat). Apoi am avut parte si de celelalte tratamente standard: oxigen artificial, ruperea artificiala a membranelor, epiziotomie, clamparea precoce a cordonului ombilical al nou-nascutului. Un lucru pe care nu l-am inteles pe moment si pe care l-am resimtit ca pe o mare neimplinire mai tarziu, cand am avut timp sa reflectez, a fost montarea unui "cearceaf" imediat inainte de expulzie, care imi acoperea in totalitate privelistea de la brau in jos, astfel ca nu am putut sa-mi vad copilul nascandu-se.

Bebelusul mi-a fost dat la cateva minute dupa nastere, "impachetat" ca la carte, si l-am putut tine pe piept atat cat sa-i dau un pupic pe frunte. Apoi m-a contrariat faptul ca, desi functionau pe sistem rooming-in, noaptea se ocupau ei de nou-nascuti in salonul dedicat acestora, sub pretext ca mamele trebuie sa se odihneasca, "doar vor avea timp o viata intreaga sa nu doarma din cauza copilului". Bineinteles, in timpul cat statea in grija lor, copilul era hranit cu biberon, lucru care de asemenea m-a deranjat, mai ales ca s-a dovedit ulterior ca piticul meu era alergic la laptele de vaca, dar scuza lor a fost: "e mare, trebuie sa manance!".

Insa cea mai mare nemultumire am avut-o in lunile de dupa nastere, cand m-am confruntat vreme de cateva luni cu efectele adverse ale Mialginului administrat intravenos in travaliu, efecte despre care nu ma prevenise nimeni: ameteli, incetosarea vederii pentru cateva secunde, confuzie mentala (de exemplu nu ma puteam concentra la ceea ce imi explica cineva sau uitam complet ca facusem o vizita cuiva cu o saptamana inainte - si toate la mai bine de doua luni de la nastere, deci nu mai puteau fi puse pe seama oboselii). Initial nu intelegeam de ce am aceste reactii, pentru ca nasterea nu ma socase cu nimic, iar conform declaratiei medicului ginecolog nu sufeream nici de anemie, dar am inceput sa caut prospectele medicamentelor care imi fusesera administrate la nastere si asa am aflat ce le provocase.
In concluzie, desi experienta primei nasteri in maternitatea privata a fost in general o experienta placuta datorita profesionismului si a atitudinii foarte prietenoase a intregului personal medical, pot spune ca m-a si dezamagit atat din cauza interventiilor medicale administrate de rutina tuturor mamelor si bebelusilor, indiferent daca acestea sunt necesare sau nu, cat si pentru ca nimeni nu isi da silinta sa explice pe indelete mamei care sunt beneficiile reale, dar mai ales riscurile oricarei manevre obstetricale.

Pe fundalul acestor impresii s-a intamplat sa vad un film revelator: "The business of being born", care mi-a aratat o alta fata posibila a experientei nasterii, una plina de atentie si afectiune pentru mama si copilul nou-nascut si mai aproape de naturalul care ar trebui sa caracterizeze orice nastere. Avantajele nasterii acasa cu o moasa care a urmarit sarcina si cu care mama a stabilit o legatura bazata pe incredere, respect si chiar afectiune mi-au parut incontestabile.

Astfel, cand am aflat ca urmeaza sa avem un alt copil, am inceput sa cochetez cu ideea nasterii acasa, desi la acel moment nu-mi imaginam nici un detaliu al unei asemenea practici. Vizitand forumuri pe internet despre nastere, pe teme ca necesitatea sau inutilitatea interventiilor medicale la nastere sau nasterea la domiciliu asistata, am aflat din experientele povestite ale altora ca in Romania nu pot gasi o moasa profesionista care sa-mi urmareasca sarcina si sa ma ajute la nastere, desi exista nenumarate femei care nasc acasa singure in judete de munte unde ambulanta nu poate ajunge la timp.

Asa a inceput odiseea cautarilor mele despre nasterea neasistata. Mi-am dat seama repede ca cele mai multe si mai utile informatii despre subiect le puteam gasi pe site-uri in engleza si astfel am dat peste bloguri ale unor femei din strainatate care m-au inspirat enorm: Laura Shanley, Carla Hartley, Gloria Lemay etc. Am citit si vizionat nenumarate povestiri si inregistrari despre nasteri acasa sau neasistate, am citit toate articolele pe care le-am putut gasi despre avantajele sau riscurile acestui tip de nastere... M-am bucurat foarte mult cand am aflat povestea Anei Maita, mi-a parut o revelatie, mai ales ca elucida misterul obtinerii actelor pentru copilul nascut acasa in Romania. Aveam naivitatea de a crede ca nimeni nu s-ar mai mira sa auda ca am nascut acasa dupa ce toti au aflat de cazul ei. Din fericire am avut insa inspiratia de a nu discuta cu nimeni - in afara de sotul meu -  despre intentiile mele despre nastere, fiindca am realizat ca pentru a reusi orice in viata trebuie ca mai intai sa te poti detasa de parerile celorlalti, ca sa te poti informa in liniste si concentra pe ceea ce ai de facut.




 

MASS-MEDIA

Banner

IMPLICA-TE ACUM!

Banner
Banner
Banner

STRATEGIE

Banner

REPREZENTANT OFICIAL

 

 

Mame pentru Mame Template by Ahadesign Motorizat de Joomla!