Google+
Acasa NASTEREA Ditta Depner: De ce am ales sa nasc acasa
Ditta Depner: De ce am ales sa nasc acasa

Ditta Depner, membra-fondatoare a Asociatiei Mame pentru Mame, a hotarat sa faca public modul in care si-a adus fiul pe lume: la domiciliu, asistata de un medic obstetrician de mare calibru profesional si o moasa experimentata. Nasterea a avut loc la domiciliul Dittei din Brasov chiar in ziua de Craciun.

Media nu a intarziat sa preia subiectul:

 

NAŞTERE CA ÎN SECOLUL XIX Braşoveanca Ditta Depner a născut sub autohipnoză

 

O braşoveancă a ales să-şi aducă pe lume băiatul în propriul cămin

 

O femeie a nascut primul ei copil acasa, pe canapea, prin autohipnoza

 

Material prezentat la Stirile Kanal D

 

Ditta a ales sa vorbeasca direct despre motivele pentru care a ales sa nasca acasa prin situl Asociatiei:

 

Dupa acuzatii de genul: “ca-n evul mediu” si “inconstienta si iresponsabila”, care doar m-au facut sa zambesc, as vrea sa va impartasesc anumite lucruri absolut fantastice legate de nasterea baietelului nostru acasa, in decembrie 2010, da anul trecut, in Brasov si nu in vreun sat parasit de Dumnezeu....Si da, a fost o nastere acasa asistata de un medic redutatbil din Brasov, un om extraordinar cu un Suflet deschis si mare, si de o moasa simpatica si plina de curaj sa participe cu know-how-ul ei specific la prima nastere asistata in tara asta. Imi doresc din toata inima, ca femeile care isi vor dori o astfel de experienta unica si de neuitat, sa poata beneficia cat de curand de o astfel de facilitate extraordinara. Eu am avut parte de acest lux si ma consider o norocoasa sa fii cunoscut astfel de oameni care sa-mi fie alaturi in aceste clipe minunate.

Cei care nu suporta ca exista si alte pareri decat cele clasice, le recomand sa-si vada in continuare de treaba lor, ca nu impune nimeni aici niciun trend sau vreo moda, ci din contra: fiecare este absolut responsabil de actiunile sale din viata personala, si este alegerea fiecaruia cum isi aduce pe lume copii. Iar cei care fac afirmatii defaimatoare la adresa mamicilor deschise la minte, care aleg o astfel de nastere, ar trebui sa se intrebe singuri daca nu cumva ei sunt cei demodati sau inapoiati?

In primul rand: as mai face-o si data viitoare si ori de cate ori as mai naste in viata asta!
Desi n-a fost o nastere tocmai usoara, asa cum ma asteptam eu la vreo 3-4 ore, ci cu un travaliu lung de 3 zile si 3 nopti (ca si nunta lui Fat Frumos din poveste), a fost experienta implinitoare pe care mi-am dorit-o. Sa stii ca ti-ai nascut copilasul cu propriile puteri, fara anestezii oferite gratis pe tava ca intr-un meniu la un restaurant de lux, este o adevarata “performanta” in ziua de astazi, cand cezarienele curg ca pe banda. Femeile gravide chiar si tinere sunt de-a dreptul “asaltate” de la prima vizita la ginecolog de propunerea nefondata medical de a naste prin cezariana, ca doar asa e elegant, nu? Din pacate prea putine dintre ele se intreaba cat de sanatos sau cat de bine este pentru copilas sa te supui unei astfel de operatii pentru a aduce un bebelus pe aceasta lume....dar asta este o alta tema de discutii...

Revenind la subiect, in al doilea rand n-am vrut sub nicio forma o nastere medicalizata inutil asa cum este practica la orice spital de stat sau privat. Desi asociatia noastra “Mame pentru Mame” a reusit sa promoveze si sa si implementeze in anumite clinici planul de nastere, tocmai pentru a evita abuzurile in privinta derularii firesti a nasterii, sunt absolut convinsa ca in cazul meu soarta mea ar fi fost cu totul alta daca nasteam intr-un spital. Din cauza travaliului meu nespus de lung, desi in primele 2 zile am robotit prin casa, iar noptile mi le petreceam sa mai pregatesc ceea ce credeam eu ca nu e gata - ca de exemplu baia, care trebuia sa aibe neaparat lumanari, etc....- am fost destul de obosita atunci cand trebua sa fiu “fresh”, adica in momentul apropierii expulziei. Nu ma asteptam sa dureze atat de mult, in fiecare zi spuneam ca astazi nasc....dar lucurile aveau sa se intample un pic mai altfel decat credeam eu. Am stat in cada, m-am plimbat, n-am simtit nevoia sa stau culcata, am ras, am povestit, am respirat pe contractii, m-am relaxat si am fost foarte glumeata si bine dispusa, doar un pic obosita spre sfarsit. Doctorul care a acceptat cu mare interes propunerea mea curajoasa de a ma asista la nasterea mea acasa, venea si pleca vazand ca lucrurile merg in acest ritm, lasandu-ma in voia mea, asa cum mi-am si dorit, ca totul sa fie cat mai natural. Era atat de prezent si totusi aveam intimitate deplina, iar tot ce se intampla se defasura natural si firesc. Intre timp, trecuse si ajunul Craciunului, mai nascuse cineva la clinica unde lucra doctorul meu, iar eu inaintam incet dar sigur spre marele eveniment. Ce Craciun unic, cu un brad verde si neimpodobit, clipe frumoase, pline de speranta, liniste si incredere ca totul va fii bine, le-am petrecut impreuna in cel mai frumos mod posibil.

In al treilea rand, si pot spune cu mana pe inima ca acesta a fost motivul principal, am vrut sa nasc acasa mai ales pentru beneficiile imense pe care le va avea copilasul, care nu va vedea peretii reci ai unui spital, luminile si agitatia de acolo, tratamentul ca pe banda a nou-nascutilor, ci se va delecta in bratele parintilor sai, va simti caldura si iubirea celor doi, va auzi glasul linistitor al mamei, va beneficia de mangaiere pana se va linisti si va adormi fericit ca este in siguranta in lumea asta noua, necunoscuta.
Dau crezare studiilor care arata ca prima ora imediat dupa nastere este cea mai importanta, din punct de vedere atat fiziologic cat si psihologic, pentru ca atunci bebe isi formeaza puncte de reper, care il vor marca pentru tot restul vietii.
Atunci el se va simti pentru prima oara in viata daca este bine primit sau dimpotriva abandonat in maini straine, reci care vor sa-l masoare, sa-l testeze, sa-l cantareasca, sa-l atinga fara mila cu rutina unor ani petrecuti facand aceleasi miscari stereotipe etc, in loc sa-l mangaie, sa-i tina de cald, sa-l linisteasca si sa-i vorbeasca in soapta cuvinte dulci.
Atunci isi va forma puncte de reper cu care va compara starile lui pentru tot restul vietii.
Atunci el va simti pentru prima oara sau nu frica de schimbare (dintr-un mediu in care a fost in siguranta timp de 9 luni, intr-un mediu nou, cu aer care ii inunda plamanii fragili, cu stari de foame, de frig si de frica de miscari prea bruste care-i ating pielea sensibila).
Atunci va stii sau nu ca totul este bine, chiar daca mediul din care a venit nu este deloc asemantor cu cel in care traieste acum.
Toate aceste lucruri nu ti se spun nicaieri intr-o consultatie medicala, nu ti se va spune nici de anestezia de orice fel facuta mamei, care ii face rau copilului, il va anestezia si pe el deopotriva, de va avea simturile amortite cand va pasi in aceasta lume ciudat de egoista, nu?

Iar in al patru-lea rand am ales sa nasc acasa natural, tocmai pentru faptul ca nasterea este un act fiziologic normal - atata timp cat totul se desfasoara normal-, si nu o boala care trebuie rezolvata de vreun doctor priceput. Orice femeie este astfel construita incat sa poata naste perfect normal, iar corpul ei va stii exact ce trebuie sa faca, asa cum tot corpul femeii a stiut sa mentina sarcina, sa-l hraneasca pe fat si sa-i ofere conditiile optime ca acesta sa se dezvolte timp de 40 de saptmani in pantecul ei.

Nasterea este un eveniment in familie, care apartine familiei si nu spitalului sau doctorilor. Nasterea, precum si intreaga sarcina, raman doua minuni ale trupului chiar si acum in secolul 21. De ce nu putem acepta aceste minuni ca fiind firesti, asa cum sunt ele de fapt?

 

MASS-MEDIA

Banner

IMPLICA-TE ACUM!

Banner
Banner
Banner

STRATEGIE

Banner

REPREZENTANT OFICIAL

 

 

Mame pentru Mame Template by Ahadesign Motorizat de Joomla!