PARERI MEDICALE CARE SUSTIN ACEASTA METODA

Desi aceasta metoda de a invata copilul fara scutece nu est foarte cunoscuta in Romania, exista o multime de medici pediatri straini care o sustin si o recomanda. Cele mai multe dintre aceste cadre medicale au putut studia acest fenomen in acele tari unde se practica si in ziua de astazi.

Multe din aceste studii de caz au fost prezentate Europei si Americii in reviste medicale de prestigiu, recunoscand beneficiiile atat pentru copil cat si pentru mamici.

In aceste studii s-a dovedit ca un bebelus poate deveni deja “curat” incepand cu 4-6 luni. Aceste, sa le numim succese, au fost doar atinse prin stransa colaborare dintre mamele rabdatoare si copii lor, care au fost “educati” in aceasta maniera cu multa iubire si daruire si fara nici un fel de constrangere verbala sau psihica.

Cel mai important lucru in acest proces de invatare a sugarului de a-si dezvolta aceste abilitati de comunicare a functiei de excretie, este ca persoana care il ingrijeste sa fie deschisa, receptiva si foarte rabdatoare si iubitoare, neavand asteptari imediate si alocand acestui proces suficient timp.

Disponibilitatea atat fizica cat si psihica a mamei este intr-adevar un factor important in acest proces de invatare. Insa comparand timpul acordat schimbatului de scutece, diferenta este infima, iar cel mai de pret lucru pe care o mama il poate primi “bonus” prin aceasta metoda este: comunicarea la inceput chiar telepatica, cu bebelusul ei, aceasta legatura sublima care ramane “activa” chiar si dupa nastere.

O alta parerea medicala importanta este aceea ca acest proces de invatare este conditionat de un reflex antrenat de foarte timpuriu la sugari, iar acest lucru ne scuteste ca adulti de invatarea prin constrangere mult mai tarziu a copiilor de peste 2 ani, a trecerii de la scutece la olita/toaleta.

Iar in cazul “antrenamentului” la bebelusi- care de fapt nici nu se poate numi astfel pentru ca nu presupune o constrangere, acel reflex de a semnala o functie fizologica doar intareste comuniunea dintre mama si copil.

Deci, afirmatia ca un sugar nu ar fi pregatit din punct de vedere fiziologic cat si psihologic pentru acest lucru, este pe atat de neadevarata, pe cat este de nedovedita stiintific de catre nici un studiu sau insitiut al acestei lumi. Aceasta metoda neinvaziva si naturala este de fapt o interactiune frumoasa intre mama si sugar. Nu poate fi asociata sau comparata nici macar cu “antrenamentul”aplicat copiilor cu varste de peste 2 ani, trecere atat de greoaie si cateodata traumatica de la scutec la olita, marturie fiind tot mai numerosii copii, care la 4 ani inca nu sunt continenti.

Ganditi-va doar la aspectul ca aceasta metoda s-a folosit pana in anii 1930, dupa care din motive bine-nteles economice, s-a inceput o vasta campanie de reclama pentru un nou produs: scutecul de unica folosinta, care va “revolutiona” si in acelasi timp amana metoda invatarii somatizarii proceselor normale fiziologice la copii mici, dar care va ingrosa buzunarele unor companii farmaceutice.

S-a dovedit intr-un alt studiu amplu ca foarte multi dintre copii considerati agitati, plangaciosi si intr-un fel de neimpacat, sau suferinzi de presupuse colici au fost linistiti in momentul renuntarii la scutecul care le ingradea miscarile, ii constrangea sa il foloseasca pe post de toaleta sau le dadea mereu senzatia de umed.(chiar si in cazul celor ultramoderne cu gel superabsorbant – sau cu Dioxona – care printre altele provoaca niste iritatii ale pielii oribile…daca v-ati interesa din ce plasticuri sunt fabricate scutecele, sigur ati opta ptr cele din bumbac..).

Un alt studiu a demonstrat ca bebelusii detin un control remarcabil asupra aparatului excretor, demonstrat tocmai prin faptul ca daca nu ar fi asa, ar defeca si ar face pipi in continuu, ceea ce nu este adevarat. Procesul de excretie este unul activ, si semnele fizice se pot “citi” sau recunoaste pe corpul sugarului in timpul sau cu putin timp inainte de acest proces fiziologic. Sfincterele implicate in aceste procese fiziologice se pot dezvolta la capacitate maxima din punct de vedere anatomic, pana la varsta de 12 luni, daca ele sunt obisnuite si antrenate in acest sens prin aceasta metoda.

In plus beblusii dau chiar si semne auditive, adica plang sau maraie, iar doar daca sunt ignorati se invata efectiv sa-si dea drumul in scutec, obisnuindu-se cu ideea de a se murdari.

Am putea concluziona ca aceasta metoda este eficace, sanatoasa si naturala, doar ca implica timp, iar societatea noastra, care se afla intr-o continua alergare, inventeaza orice fel de metode ca sa scuteasca proaspetele mamici de metode anevoioase si complicate, bine-nteles cu scopul ascuns de a vinde un produs. Vreau doar sa va arat ca acest timp pretios, pe care il veti acorda bebelusului Dvs, aplicand aceasta metoda mai neobisnuita, va trebui alocat mai devreme sau mai tarziu oricum antrenamentului de trecere de la scutec la olita/toaleta.

Asa ca de ce sa nu scutiti copilul Dvs de o invatare gresita de la bun inceput, si sa-l ajuati in sensul ca puteti recunoaste limbajul trupului sau, prin care el va semnalizeaza toate necesitatile lui? Oricum este o metoda mult mai sanatoasa, viabila si va va apropia mai mult de copilul Dvs.

Chiar nu aveti nimic de pierdut, ci doar de invatat. Iar daca aceasta metoda na va da roade, nu va poate opri nimeni sa va reintoarceti la comoditatea pampersi-lor.

Cu aceasta ocazie vreau sa va aduc aminte ca aceasta metoda nu va da roade daca va deveni o constrangere, o ambitie sau efectiv un moft, pentru ca bebelusul va simte trairile si sentimentele. Nu-l fortati, nu-lcertati si nu-l determinati printr-o atitudine gresita sa transforme aceasta comunicare intre voi doi intr-o trauma….doar pentru ca o luati ca pe un afront personal. Totul trebuie sa se desfasoare intr-un cadru psihic de incredere reciproca, iubire si daruire.Astfel veti fii fericiti atat Dvs cat si beblusul Dvs.

Partajati articolul

Tweet