In 1990, Ina May Gaskin – o moasa  celebra din America – descoperea in cadrul expozitiei  aferente Conferintei Internationale a Moaselor –Oslo/Norvegia, un video nou despre alaptare “Brest is best”, care-i releva imaginea si atitudinea femeilor din Norvegia – complet diferita de cea a celor din USA – alptanad  intr-o atmosfera in care  nu existau restrictii publice, fara a purta  haine speciale sau saluri care sa le acopere sanii, in deplina libertate in locatii precum restaurante, metrou, aeroport, parcuri, cu sentimentul ca nu fac ceva rusinos, care ar trebui ascuns.
Ina May Gaskin a fost frapata de atitudinea femeilor din Norvegia, comparand acest aspect cu atitudinea femeilor din USA, unde in ultimii 15 ani  rata alaptarii scazuse dramatic, ca si cu faptul ca primise multe semnale negative de la mame  legat de atitudinea autoritatilor, politiei, proprietarilor, publicului  fata de alaptare in general si fata de alaptareul in public  in particular, in conditiile in care Academia Americana de Pediatrie recomanda ca toti bebelusii din USA sa fie alaptarei exclusiv la san in primele 6 luni.

Reintorcandu-ne la Norvegia, si aici a existat un moment de impas cand rata alaptarii a scazut si aici in mod dramatic, la fel cum ulterior s-a intamplat in USA si in multe alte tari “civilizate” din lume.
Deci cum a reusit Norvegia sa depaseasca acest impas si sa determine mamele sa-si alapteze benelusii chiar pana la varsta de un an ? Raspunsul este simplu: printr-o strategie nationala, care a constat in stabilirea atingerii unor obiective precise prin oferirea unui suport informational, ca si prin sprijinirea drepturilor femeilor care alaptau printr-o legislatie bine pusa la punct.
In Romania,din cauza lipsei unei legislatii in acest sens si a legilor europene aplicabile in acest caz, a facut ca reactiile publicului dar si ale media sau autoritatilor sa fie similare celor care s-au petrecut prin anii 1980 in Missouri / USA  cand o mama care alapta in masina ei aflata in parcarea unui mall a fost etichetata ca facand dovada unei “expuneri indecente” , sau cel al unei alte mame din Wisconsin / USA care in timp ce-si alapta bebelusul tot in masina ei, a fost intrerupta de un politist cu remarca “ nu puteti sa faceti asta aici”, caz care ulterior a ajuns in fata unei instante care s-a pronuntat in favoarea mamei.
Un caz similar celui din Wisconsin, care insa s-a petrecut in Romania, si care din pacate nu a ajuns in fata unei instante, a fost generat de un reprezentant al  Revistei Mami – revista care se pretinde a fi leader de opinie in randul publicatiilor care promoveaza informatii educationale ptr gravide si mamici –  carel a intrerupt-o pe  Ana Maita in timp ce-si alapta bebelusul in spatiul public al targului “Oraselul Mami” organizat de aceasta revista.
In spatiul public romanesc, manifestarea unei anumite reticente legate de “pudoare” prin lipsa promovarii eficiente a alaptarii in media / TV sau  de catre ONG-uri, a generat intotdeauna o anumita anxietate si jena a femeilor fata de sanii lor, determinand un gen de model de educatie in randul acestora care nu a  contribuit  la promovarea alaptarii.  

Ce sugestii ar fi ptr Romania pentru ca alaptarii sa devina optiunea tuturor mamicilor cu bebelusi pana intr-un an si ca ele sa-si schimbe reticentele legate de “pudoarea” alaptarii in public?
Nimic mai simplu, decat sa urmeze exemplul Norvegiei!

Partajati articolul

Tweet