Am avut placerea de a primi invitatia sa particip la una din intalnirile Andreei Marin cu mamele din Bucuresti in cadrul proiectului Scoala Mamelor, lansat de curand de Fundatia Pretuieste Viata, cu finantare europeana si in parteneriat cu Sandra Pralong, director al Fondului ONU pentru Populatie Romania. Intalnirea a fost gazduita cu mare ospitalitate de sediul HelpNet, ai caror reprezentanti au asigurat o primire calduroasa atat pentru mamele invitate cat mai ales pentru cei mici, carora li s-a creat un spatiu de joaca supravegheat tocmai pentru ca mamele lor sa poata audia conferinta.

Pe Andreea o cunosteam din 2007 cand ne-am intersectat in culisele fetivalului Eurovision Junior organizat de televiziunea nationala la Bucuresti. Eu traduceam pentru delegatia Greciei iar ea modera serata de lansare a festivalului cu gratia caracteristica. Nu devenisem inca niciuna dintre noi mame si inca aveam timp si disponibilitate pentru mondenitati dupa 10 seara. Am regasit-o pe Andreea la fel de gratioasa dar diferita – o femeie rotunjita emotional, plina de pasiunea si determinarea pe care numai experienta maternitatii ti-o poate insufla – pe scurt, am regasit-o simplu, mama.

Marturisesc ca m-a impresionat profund discursul Andreei: bineinteles, in virtutea experientei ei fenomenale de comunicator, nu m-a surprins pronuntia desavarsita, cadenta captivanta de povestitoare sau perfectiunea look-ului despre care stiam ca devine o a doua natura a celor care fac performanta pe sticla – ceea ce m-a zguduit a fost onestitatea si curajul acestei femei de succes care admis ca desi avea totul, s-a gasit la un moment dat in coltul cel intunecos al depresiei. Da, gratioasa Andreea, printesa care si-a cladit o poveste de succes pe toate planurile, a trecut prin momente grele, inexplicabile pentru ea insasi si cu atat mai alarmante – a avut insa intelepciunea sa apeleze la consilierea unui psiholog si a iesit din intunericul depresiei. M-a miscat onestitatea cu care ZANA a hotarat sa isi dezgoleasca simplu sufletul si sa se arate o simpla FEMEIE, o proaspata  MAMA care dintr-o dimineata a inceput sa se trezeasca cu lacrimi in ochi fara sa stie de ce, asa cum multor femei si tinere mame li se intampla atunci cand se pierd pe sine in noianul de griji si responsabilitati pentru copii si cei din jur. Discursul ei despre obligatia pe care mamele o au fata de sine sa isi protejeze femeia din ele si pretul scump pe care il platesc daca nu o fac, indiferent de statutul lor social si financiar, l-am simtit strabatut de pasiunea pe care o nu o poti genera decat atunci viata proprie iti impune un ‚curs practic’ pe subiect.

Aplaud decizia Andreei de a folosi experienta personala drept combustibil pentru demersul de a ajuta si alte mame sa depaseasca momentele dificile pe care inevitabil viata ni le aduce in cale tuturor, indiferent de ipostaza. Andreea a transmis cu mare emotie si claritate celor prezente la intalnire ca pentru a fi o mamă bună este esenţial sa nu te piezi în rol. A vorbit despre femei care s-au redefinit exclusiv ca mame încercând sa dea totul familiei si care nu au păstrat nimic pentru ele, devenind nefericite şi astfel ramanand fara resurse de fericire pentru copiii si sotii lor.

Personal, mi-a trebuit multa munca cu mine insumi ca sa pot admite fără menajamente că rolul de mamă e cel mai greu pe care mi l-am asumat vreodată. Copii sunt un cataclism care mă pune la încercare. Îi ador dar am taria să recunosc că am fost şi încă mai sunt furioasă pe ei pentru că s-au plasat fără drept de apel în centrul vieţii mele; sunt furioasă pentru că iubirea pentru ei este la graniţa dintre fericirea supremă că îi am, indignarea supremă pentru că mi-au invadat viaţa şi groaza supremă că oricând li se poate întampla ceva rau. E o iubire viscerală şi epuizantă de care mi s-a spus că nu te vindeci în veci. Am ras impreuna cu Andreea cand am remarcat ca spre deosebire de 2007 cand ne-am intersectat la un cocktail, acum traim pe alta planeta, planeta mamelor si ca desi grea, viata e mult mai frumoasa aici.

Partajati articolul

Tweet