Naserea unui copil este aproape intotdeauna o bucurie – insa cu siguranta este intotdeauna un eveniment care schimba radical viata cuplului si in speta a mamei. Primele luni dupa nastere sunt cele mai dificile in ceea ce priveste adaptarea la noul rol de parinte si cateodata proaspetele mame se confrunta cu tulburari psiho-emotionale mai grave decat este normal. Raluca Babota psiholog, mama si membru fondator al Asociatiei Mame pentru Mame prezinta o analiza revelatoare a acestor tulburari, informatii extrem de utile pentru toate cuplurile de viitori parinti. Linkuri utile veti gasi si pe AICI.

Tulburari psiho-emotionale postpartum

The Baby Blues

Pana la 30% dintre mamici sunt afectate de o tulburare emotionala care apare in primele 3-7 zile postpartum si care se manifesta prin anxietate cu sau fara atacuri de panica, crize de plans, tristete, insomnie, extenuare, stima de sine scazuta, incredere de sine scazuta, sentimentul ca nu se ridica la inaltimea asteptarilor personale sau ale celorlalti (partener, familie, societate), dezinteres fata de copil, dezinteres fata de ceilalti membri ai familiei, culpabilizare la adresa sentimentelor ‘nepotrivite’ si a comportamentelor nepotrivite pe care le are fata de nou-nascut si fata de cei din jur.

Aceasta stare de distres se datoreaza unei combinatii de factori fizici, psihologici si sociali, printre care : varsta, fluctuatiile nivelului hormonal, impactul fizic si emotional al nasterii, modul in care progreseaza alaptarea, contextul de familie particular, nivelul de oboseala, prezenta factorilor de sustinere, profilul temperamental si de personalitate al femeii.

Depresia postnatala

Este o tulburare psihiatrica severa care debuteaza in primele patru-sase saptamani dupa nastere. Depresia postnatala se manifesta prin urmatoarele simptome : lipsa apetitului, insomnie (in special dificultate de a adormi), ganduri si sentimente negative fata de copil, crize de plans, tristete, dificultati in alaptare, idei suicidare sau de infanticid, idei obsesive care includ violenta fata de copil sau autoviolenta.

Depresia postnatala are o incidenta de 12% din totalul nasterilor si se datoreaza unei combinatii de cauze de natura fiziologica, respectiv nivelele hormonale fluctuante, trecerea prin evenimentul nasterii, istoric de depresie sau alte tulburari psihiatrice inainte de sarcina.

Depresia postnatala afecteaza grav capacitatea mamei de a relationa cu nou-nascutul si are un impact major asupra relatiei lor viitoare. In cele mai multe cazuri se impune ca mama sa beneficieze de asistenta permanenta in relatia ei cu nou nascutul aflandu-se in incapacitatea de a acorda grija si atentia necesare unui nou-nascut in primele luni de viata. Din cauza incapacitatii mamei de a isi exprima emotiile exista pericolul ca nou nascutul sa nu beneficieze de climatul afectiv cel mai propice pentru dezvoltare. Deasemenea, exista riscul ca nevoile lui sa nu fie recunoscute si satisfacute in mod potrivit.

In cazul in care mama prezinta simptomele enumerate mai sus se impune interventia prompta atat medicamentoasa cat si de support psihologic. De cele mai multe ori mama este extrem de descurajata si lipsita de capacitatea de a isi evalua propria stare de sanatare mentala si de aceea se impune ca membrii familiei sa ia atitudine si sa insiste pentru o evaluare psihiatrica de urgenta.

Psihoza Postpartum

Este o tulburare psihotica severa care se manifesta printr-o ruptura severa cu realitatea. Cele mai intalnite simptome contau in dereglari ale gandirii, iluzii si halucinatii care graviteaza in jurul ideii de infanticid (copilul este posedat si trebuie distrus, copilul este o sursa de suferinta, etc) sau suicid, dereglari grave ale vorbirii si comportamentului . Episoadele postnatale de intensitate psihotica au o incidenta de 0,1-0,5% din totalul nasterilor, existand 30-50% sanse ca mama sa repete episodul depresiv la urmatoarele nasteri.

Ce poti sa faci ca sa eviti/diminuezi tulburarile emotionale postpartum :

Pregateste-te cat mai bine pentru nastere si primele luni cu bebe, citeste, vorbeste cu prietenii care au trecut prin asta, mergi la cursuri de pregatire pentru nastere si de parenting.

Regleaza-ti expectantele fata de nastere si primele luni de dupa. Nasterea este un proces delicat si complex, nimeni, oricat de bine pregatit nu poate fii sigur de parcursul pe care il va avea o anume nastere. Fii pregatita sa accepti orice se va intampla, nu lua o nasterea care a decurs altfel decat ti-ai fi dorit ca pe un insucces personal.

Viitorii parinti trebuie serviti cu o portie MARE de adevar ! Un copil, oricat de mult asteptat si dorit, vine cu foarte multe responsabilitati si cere sacrificii. Odata cu consumarea momentelor de euforie imediate nasterii, noii parinti pot fi socati de realitatea dura a cresterii unui bebelus, alerta permanenta, plansul pe care nu il pot potoli, nesomnul, alaptarea si multe alte indatoriri ale vietii de parinte.

Apeleaza la ajutor! Este momentul sa lasi la o parte orgoliul si mandria personala, in primele saptamani este binevenita orice forma de ajutor, fie ca vine din partea sotului, a bunicilor sau a unei bone angajate special pentru asta.

Primele trei luni sunt cele mai dificile atat pentru parinti cat si pentru copil/copii. Este esential ca mamica sa fie intr-o forma buna pentru a traversa cu bine aceasta perioada.

Nu uita ! Un copil fericit este cel cu parinti fericiti !

Ce pot face membrii familiei :

Este foarte important ca membrii familiei si cei care vin in contact cu o mamica care sufera de depresie postpartum sa inteleaga ca depresia post partum este o afectiune psihiatrica severa care necesita interventie medicamentoasa pentru stabilizare mamei si revenirea la un nivel bun de functionare.

Sa nu culpabilizeze mama, afectiunea nu a aparut ca un rezultat al actiunilor acesteia si nici din dorinta acesteia de a se degreva de responsabilitati.

Sa recunoasca simptomele de baza si sa intervina promp pentru ca mama sa fie evaluata de catre specialisti si sa urmeze cursul tratamentului prescris.

Sa insiste pentru o evaluare psihiatrica de urgenta in ciuda protestelor mamei, o atitudine ferma, chiar daca primita cu reticenta poate face diferenta intre viata si moartea mamei sau al copilului.

Sa aiba incredere in personalul medical si sa urmeze cu strictete indicatiile acestuia.

Sa nu se opuna internarii fortate, aceasta posibilitate este permisa de lege pentru ca salveaza vieti.

Sa ofere sustinere si sa supravegheze mama in mod permanent.