În vederea fundamentării deciziei de reîncepere a școlilor în data de 8 noiembrie 2021,  Federația părinților și aparținătorilor legali din România (FePAL) din care Asociatia Mame pentru Mame face parte am atras atenția că, în actualul context sanitar creat de pandemie, politica de sănătate publică nu poate fi obiectul unor sondaje pe Facebook și nici nu trebuie să fie influențată de lobby-ul diverselor grupuri de interese.

Politica de sănătate publică chiar nu poate fi subiect de plebiscit, mai ales în condițiile în  care modul de desfășurare al acestui an școlar a fost puternic afectat tocmai de o serie de decizii eronate atât din punct de vedere sanitar, cât și educațional. Autoritățile au tolerat coronasceptismul și au permis ca 70% din populație să nu întreprindă nicio acțiune în vederea stopării pandemiei. Modul de funcționare al școlilor a fost o modalitate de discriminare și de încălcare a dreptului la sănătate prin expunerea forțată a elevilor și familiilor care au făcut tot ce a depins de ele – s-au vaccinat, testat, au respectat reguli – în clase supraaglomerate, la rate de incidență imense.

Asemenea greșeli nu pot fi repetate în condițiile în care situația actuală nu s-a îmbunătățit remarcabil, vacanța forțată nu a redus mobilitatea, iar riscul de îmbolnăvire rămâne același în timp ce spitalele sunt la fel de solicitate, iar numărul paturilor ocupate la ATI și al deceselor este în  continuare foarte mare, acestea fiind criterii medicale de care trebuie să se țină cont în decizia deschiderii școlilor cu prezență fizică.

În aproape 2 ani de la declanșarea pandemiei, regulile s-au schimbat de nenumărate ori și  au fost anunțate în ultima clipă, iar familiile s-au aflat în situația dificilă de a găsi soluții. Dat fiind proiecțiile specialiștilor, evoluția pandemiei la ora actuală nu mai poate fi considerată imprevizibilă și cu toate acestea nu avem reguli clare și coerente, oferite din timp astfel încât să  există predictibilitate în modul de funcționare al școlilor. Modificările repetate, chiar în timp  foarte scurt nu au nicio justificare. Nu ne mai aflăm la începutul acestei crize sanitare, iar recomandările și criteriile medicale care stau la baza unui set de reguli pentru funcționarea școlilor au rămas aceleași și nu pot fi ajustate politic. În acest mod am ajuns în situația actuală, iar schimbarea din mers a acestor reguli, fără nicio justificare de ordin științific, ne-a adus în pragul anarhiei sanitare dat fiind faptul că populația nu mai are încredere în regulile stabilite de autoritățile  statului.

Pentru că nici elevii, nici părinții, nici profesorii și nici Ministerul Educației nu au competențele necesare pentru a se pronunța legat de deschiderea școlilor, pentru că există o delimitare clară între ce ne-am dori și ce este indicat în contextul actual, organizațiile noastre prezintă un punct de vedere care are la bază opinia specialiștilor în domeniu: Octavian Jurma, medic și cercetător și Răzvan Cherecheș, profesor universitar de Sănătate Publică și  Directorul Departamentului de Sănătate Publică de la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.

Punctul de vedere al lui Octavian Jurma

Astfel, punctul de vedere al lui Octavian Jurma este că:

„În România pragul maxim de sustenabilitate este de 1,500 de paturi ATI alocate pacienților COVID-19. Acesta corespunde unei medii zilnice de aproximativ 5,500 cazuri confirmate oficial  (la rata curentă de testare) sau a unei incidențe naționale de 3.5 la mie.

Prin urmare pragul maxim până la care școlile pot fi menținute deschise este de 3 la mie și închiderea claselor trebuie să înceapă progresiv de la 1 la mie conform scenariilor adoptate de guvern în februarie 2021. Scopul măsurilor din școală și din jurul școlii este să prevină închiderea claselor primare prin prevenirea atingerii pragului de 3 la mie. Școlile se închid ultimele trebuie să însemne că totul se închide pentru a se păstra școlile deschise nu invers, păstrăm școlile deschise pentru că nu vrem sa închidem nimic.

Școala reprezintă în Romania un catalizator epidemic datorită particularităților sociale și  modului de organizare a sistemului școlar.

Riscul infectării este de asemenea asimetric. Astfel, dacă un părinte care merge la muncă  își infectează copilul care stă acasă, riscul de boală gravă pentru copil este foarte scăzut. Însă dacă un copil care merge la școală își infectează părintele care stă acasă pentru a se proteja de boală, riscul de boala gravă pentru părinte este foarte ridicat.

După pragul de 6 la mie riscul devine catastrofal atât pentru părinți cât și pentru copii, pentru că probabilitatea de apariție a unui caz de COVID-19 în fiecare clasă la 14 zile  după depășirea acestui prag devine 100%.

Menținerea școlilor deschise după 6 la mie a dus la decesul a zeci de profesori și sute de părinți. Povara umanitară pe termen lung devine incomparabil mai gravă decât pierderea școlară.”