AC – De ce e important sa nasti natural?

AM – Pentru ca in general asa vei naste cel mai usor, fara dureri sau complicatii nici pentru mama nici pentru copil. Este un fapt dovedit ca in cazul femeilor sanatoase cu sarcini normale nasterea naturala este drumul cel mai drept, mai scurt si mai lin catre a deveni mama. Hipermedicalizarea unui nasteri dupa o sarcina fara probleme nu face decat sa puna piedici unui mecanism natural bine pus la punct de catre Natura.

Provocarea travaliuliu si grabirea contractiilor prin mijloace farmaco-chimice, pozitia nefireasca de pe masa ginecologica, episiotomiile sau manevrele manuale violente de verificare a dilatarii sau pentru a precipita expulzia nu fac decat sa transforme experienta nasterii intr-o trauma psihica si fizica atat pentru mama cat si pentru fat. Tagma medicala pare sa fi uitat ca toate aceste proceduri si manevre obstetricale au fost concepute pentru a rezolva complicatiile ce pot aparea (si complicatiile apar destul de rar) si ca ele nu trebuie folosite automat in cursul nasterii daca aceasta decurge normal – undeva insa, in cursul modernizarii medicinii, aceste proceduri au ajuns sa fie aplicate tuturor gravidelor intr-o incercare bineintentionata de a elimina posibilitatea aparitiei complicatilor.

Aceasta politica de a aplica o schema procedurala oricarei gravide a avut insa un rezultat paradoxal deoarece in cazul sarcinilor normale orice interventie are un efect disturbator asupra mecanismului nasterii, provoacand aparitia complicatilor (cum sunt infectiile, hemoragiile postpartum). Lumea moderna a ajuns sa confunde nasterea, dealtfel un act fiziologic firesc pentru care femeile sunt perfect pregatite, cu o boala acuta din care scapi doar cu ajutorul unui tratament complex.

Fara discutie ca este bine ca exista proceduri obstetricale, insa ele nu trebuie puse in aplicare decat acolo unde nasterea nu decurge normal. O alta problema extrem de comuna la nasterea in spitalele romanesti este graba – femeie nu sunt lasate sa intre normal in travaliu ci le este provocat travaliul prin medicatie, iar daca acest travaliu este unul prelung li se intensifica contractiile tot pe cale medicamentoasa astfel incat sa se inscrie in niste limite temporare fixe. Este o disturbare crasa a actului fiziologic care duce la aparitia multor probleme. Inteleg perfect ca in iuresul din spital nimanui nu-i convine sa stea ore sau zile asteptand ca o gravida sa treaca natural prin travaliu insa cred ca trebuie respectati timpii naturali ai nasterii care difera de la caz la caz. Maternitatea s-a transformat intr-o fabrica de copii cu program fix si din care nou-nascutii trebuie sa iasa pe banda rulanta.

AC – Care este schema de proceduri standard in spital, pentru nasterea vaginala?

AM – Schema standard incepe din nefericire de multe ori chiar cu provocarea travaliului ceea ce disturba din start ritmul natural al corpului. Desi medicul stie ca data probabila a nasterii este strict orientativa si ca fara un semn clar de suferinta fetala nu este necesar sa intervii in ritmul natural al corpului, de multe ori se invoca postmaturitatea ca temei pentru provocarea nasterii. In realitate motivul pentru care asta se intampla este convenienta data de controlul asupra unui eveniment imprevizibil. Odata cu debutul travaliului, fie el natural sau artificial, gravidelor le este verficata des dilatarea colului uterin (o manevra extrem de neplacuta) si in functie de eficacitatea contractiilor le sunt intensificate sau nu pe cale intravenoasa. De multe ori gravidei i se administreaza lichide intravenos, i se fac numeroase examene intravaginale iar cand incepe expulzia este obligatoriu pusa pe masa ginecologica unde, daca nu impinge in ritmul impus i se aplica presiune pe abdomen (celebra manevra cu cotul sau genunchiul pe burta gravidei) iar aproape in 100% din cazuri i se face o episiotomie care duce la o rana ce se vindeca mult mai greu decat microfisurile ce se petrec natural la expulzie. Un alt aspect esential pentru discomortul gravidei la nasterea in spital, pe langa lipsa totala de decizie in ceea ce priveste propriul corp, este lipsa de intimitate (nu este nimic mai neplacut pentru o femeie care naste sa se trezeasca facuta “studiu de caz” pentru un grup de invatacei) si lipsa suportului celor dragi (in cele mai multe cazuri, sotului sau apartinatorului gravidei i se interzice accesul in sala de nasteri).

Acesta este alt concept care mi se pare relevant in acesta discutie si pe care vreau sa il introduc in paradigma romaneasca privind nasterea, anume notiunea de “partener de nastere” sau “persoana de suport” adica acea persoana cu care gravida s-a pregatit psihic si fizic pentru nastere si a carei prezenta si ajutor asigura confortul emotional al gravidei – ea poate fi oricine: sotul, o prietena de suflet, mama sau sora, partenerul de viata al gravidei. Trebuie neaparat ca gravidei sa i se permita sa nasca in prezenta acestui partener deoarece astfel are toate sansele sa nasca mai usor. Pentru mine a fost extrem de reconfortanta prezenta si suportul sotului meu chiar daca practic nu a facut mare lucru – nici nu a fost nevoie deoarece am nascut ca la carte (cartea scrisa de Natura nu de spital).

Partajati articolul

Tweet