AC – Ce ai scris in cererea ta? Ce ti s-a raspuns? (daca raspunsul este o hartie, crezi ca ne poti da o fotografie cu ea, sa o postam?) As vrea sa povestesti putin exact cum au decurs lucrurile la spital…

AM – Puteti vedea chiar cererea (attach1) cu care m-am dus in spitale de stat si clinici private – unde mi s-a spus ca nu ma pot accepta sa nasc in institutia lor in conditiile cerute de mine. Cel mai ironic mi s-a parut ca in cateva din cazuri medicii au fost chiar de acord cu mine ca se naste mai usor de pe vine refuzandu-mi insa aceasta cerere deoarece regulamentul intraspitalicesc nu permite abaterea de la nasterea pe masa ginecologica deoarece asa este mai comod si mai ergonomic pentru medic. Si eu care credeam, in naivitatea mea ca pozitia de nastere trebuie sa fie in primul rand comoda si ergonomica pentru gravida…Trebuie sa va marturisesc ca, in disperare de cauza, am incercat sa invoc pana si motive religioase pentru cererile mele – in speranta ca, daca dorinta fireasca de a-mi mentine un control relativ asupra propriului trup nu este vazuta cu ochi buni poate am sanse mai mari de izbanda cu o justificare religioasa a doleantelor mele… in fine, sistemul a refuzat categoric sa negocieze cu mine modul in care urma sa fie tratat corpul meu; m-am simtit respinsa ca cetatean, ca femeie, ca mama. Este un sentiment pe care doresc sa nu il mai aiba nici o gravida din tara asta. Asa ca, dupa o discutie cu sotul meu, am luat decizia sa nu mai apelam la sistem decat in caz de urgenta.

Am fost condamnata, admirata, insultata, laudata, batjocorita sau invidiata pentru aceasta decizie. Pentru mine si pentru familia mea a fost cea mai buna decizie insa nu am intentionat niciodata sa incurajez femeile sa nasca la domiciliu neasistate – scopul mediatizarii a fost sa atrag atentia asupra lipsei totale de optiuni pentru o gravida care se adreseaza sistemului medical romanesc cu scopul de a naste. Practic fie nasti cum “trebuie” sau sistemul te respinge. Aceasta a fost singura “optiune” care mi s-a dat. As fi nascut bucuroasa in spital sau acasa alaturi de o moasa care sa-mi ghideze o nastere naturala si activa, daca mi s-ar fi dat aceste optiuni.

Tot aici as vrea sa fac niste clarificari in legatura cu modul cum povestea nasterilor mele a fost si este folosita de unii pentru a exemplifica la ce acte extreme recurg romanii din cauza situatiei deplorabile in care se gaseste sistemul sanitar romanesc, mai ales in urma tragediilor petrecute in ultima perioada in maternitatile romanesti. Tin sa subliniez ca nu sunt de acord cu acest tip de discurs din mai multe motive. In primul rand Romania trebuie sa afle ca femeile au solicitat si au obtinut posibilitatea de a naste natural in spital sau la domiciliu alaturi de moasa cu precadere in tari bogate si dezvoltate cu sisteme medicale de succes – nu este deci o problema de functionalitate a sistemului medical (adica ideea ca “nastem acasa pentru ca sistemul medical e prost” este gresita). Dimpotriva, aceste optiuni sunt o marca a unui sistem medical sanatos.

Iar tragediile care s-au petrecut in ultimul timp sunt totusi accidente (credeti-ma ca nici un medic nu doreste raul pacientilor sai) si oricat de teribile ar fi, nu trebuie sa fie luate drept regula. Stiu datorita conjucturii mele familiale ca oamenii din sistemul medical romanesc sunt in marea lor majoritate niste martiri: buni profesionisti care si-au petrecut tineretile invatand pe rupte si care se lupta sa sa-si faca meseria cum trebuie intr-un sistem abrutizat de pauperizarea extrema la care a fost supus de guvernanti inconstienti. Ceea ce trebuie schimbat este insasi paradigma nasterii, cu tot ce presupune ea: mentalitate, legi si perceptie. Deocamdata, se pare ca primele care au facut aceasta schimbare sunt romancele, care ca si mine, au realizat ca nu vor sa repete experienta de nastere a mamelor lor. Din pacate, sistemul inca nu le aude sau se face ca nu le aude. Tocmai de aceea am hotarat sa ne unim fortele in cadrul Asociatiei “Mame pentru Mame” pentru a ne face auzite si pentru a produce aceasta schimbare si in modul cum sistemul trateaza gravida si nasterea. Si va asigur ca vom reusi.

AC – Ai mai cunoscut femei carora le-a fost refuzata aceasta cerere? Daca da, este motivul mereu acelasi?

AM – Abia dupa ce mi-am facut publica povestea am fost contactata de femei care au incercat sa negocieze cateva conditii cu institutiile medicale unde au nascut insa fie au fost refuzate din start fie au fost convinse sa se supuna schemei standard. Cateva au obtinut acceptul verbal al medicilor insa mi-au marturisit ca pana la urma medicii nu au avut rabdare sa lase travaliul si nasterea sa decurga natural, recurgand tot la practicile standard. Ceea ce m-a surprins a fost ca au fost femei care au dorit sa nasca in spital alaturi de moasa cu care se pregatisera timp de luni de zile pentru nastere insa acesteia i s-a interzis fie accesul in sala de nasteri fie i s-a interzis sa adreseze vreun cuvant gravidei – nu vreau sa imi imaginez ce a fost in sufletul acelor femei care au fost private de prezenta si sfaturile persoanei lor de suport. Mi se pare un act de cruzime sa tratezi astfel o gravida insa repet, sunt permise astfel de acte tocmai din cauza lipsei de norme legale care sa precizeze modul de indeplinire a atributiilor moasei. Ca sa nu mai spun ca sistemul medical romanesc trebuie neaparat sa-si recapete respectul pentru profesiunea de moasa, sa pretuiasca si utilizeze capabilitatile moaselor in toata complexitatea lor.

Partajati articolul

Tweet