Normalitatea are căluş în gură

Eu vin şi spun că e revoltător de nedrept ca numai extremiştii să aibă dreptul să îşi zbiere ”durerea” împănată cu invective şi ameninţări cu impunitate. De ce noi, oamenii normali trebuie sa fim prizonierii diplomaţiei şi ai calmului atunci când câinii apăraţi de ei ne mănâncă copiii de vii? De ce nouă nu ne este îngăduit să ne zbierăm durerea şi furia pentru moartea aceasta de neimaginat? De ce numai noi suntem aspru judecaţi când arătam cu degetul către vinovaţi? De ce noi trebuie sa ne menţinem un ton normal atunci când normalitatea ne este zguduită din ţâţâni? De ce trebuie să ne apărăm normalitatea cu vorbe blânde că altfel, dacă ne-o aparăm cu vorbe tari, nu mai suntem consideraţi normali? Lucian Mândruţă a avut o reacţie normală la moartea lui Ionuţ. Dacă era cineva îndreptăţit să plângă isteric, să se tăvălească pe jos, să atace dur şi să ameninţe turbat, apăi oameni buni, aştia eram noi, oamenii normali, oamenii rupţi sufleteşte şi îngroziţi de moartea lui Ionuţ. Noi eram singurii care aveam legitimitatea să ne manifestam aşa. Dar câţi am avut curajul să o facem? Puţini, prea puţini…Lucian Mândruţă e unul dintre puţinii curajoşi. Cum curajoşi deci au fost puţini de partea umană a baricadei, armata absurdă de martiri ai maidanezilor a confiscat cu tupeu discursul disperării ce ne revenea legitim numai nouă şi a facut show din el, exportând peste hotare cu succes teatrul grotesc al smulsului părului din cap de dragul câinilor.


Adevărat, exprimarea lui Mândruţă nu e elegantă. Are însă calităţi mult mai preţioase: e onestă, e umană, e autentică. Cui credem noi că îi mai foloseşte eleganţa în discurs când tema discursului este uciderea unui copil de către câinii străzii?


Curajul de a spune adevărul cu vorbe oneste nu a scapat de multe ori nepedepsit însă sper ca Justiţia, chiar dacă e românească şi e chioară în loc să fie oarbă, să închidă ochiul bun şi să vadă corect cu ochiul cel orb, tăind avântul absurd-vindicativ al acestor neoameni ce-l dau în judecată pe Lucian Mândruţă.


Închei prin a vă chema pe toţi cei care aţi citit postarea lui Mândruţă şi aţi gândit în sinea voastră ”În sfârşit, cineva o zice p-a dreaptă!”  sa fiţi pe treptele tribunalului şi să-l sprijiniţi pe omul Mândruţă când va avea înfăţişare la proces iar haita extremiştilor îl va latra cu ură. Eu voi fi acolo pentru că indiferent dacă Mândruţă va fi sau nu găsit vinovat că a spus-o, noi suntem vinovaţi că am gândit-o şi nu am avut curajul sa o spunem.

Partajati articolul
Alte articole din sectiunea: Comunitate

Urmariti-ne pe Facebook